Pot spune cu mana pe inima ca aceasta este una dintre cartile neintelese de mine. Poate imi spuneti voi care este misterul si frumusetea. In cele 216 pagini, autorul (Leonid Tipkin) isi imagineaza calatoria lui Dostoievski si a Annei Grigorievna (sotia lui mai tanara) in Germania. Toata lumea lauda aceasta carte si sustine ca este o capodopera. Poate trebuie s-o recitesc, nu acum, peste vreo 5 ani, sa fiu mai matura, cine stie. De acord, contine descrieri foarte frumoase si asemanatoare cu a marilor clasici de pe la noi...dar...? Cartea este scrisa in aceasta maniera (fraze interminabile):
" Trenul bubui la trecerea peste un pod, si eu, lasand cartea deoparte, imi apropiai fata de fereastra, punandu-mi mainile la tample ca niste ochelari de cal, ca sa-mi feresc ochii de lumina prea puternica; prin albul nedeslusit al noptii de iarna, desi de-abia se inserase, undeva, departe, se vedeau..." pg.48
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu