De la acest orizont transestetic, lucrurile se vad destul de mecanicist in "Istoria lui Calinescu", "divinul critic" mizand, ca un croceean habotnic, pe individuatia operei literare si nu pe arhetipalitatea ei. De aici, impresia unei lucrari pentru uzul bibliotecilor, locul unde pana si notiunea de geniu are o ordine de valori prestabilita, iar degetul aratator al criticului poate fi mereu adulat pentru capacitatea lui de a ordona cartile pe rafturi. In totala discrepanta cu acest principiu precupet, hermeneutica inca mai asteapta o istorie a literaturii romane axata nu pe text, ci pe continutul lui metafizic, nu pe decodarea estetica, ci pe infrastructura polisemica, a mesajului, un demers transdiciplinar capabil sa exhume numitorul comun al marilor opere, imperisabilul fond arheal de teme, simboluri si coduri prin care circula transcedenta si pe care se sprijina, la urma urmei, identitatea si maretia unei culturi.
Radu Cernatescu - "Literatura luciferica", p.11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu