...un sef de stat care sa se implice in proiecte culturale, sau macar un politician cat de mic. Citeam azi in The Telegraph ca Nicolas Sarkozy (presedintele Frantei) a spus ca nu va permite nici unei companii "indiferent cat de prietenoasa, mare si americana e" sa ii fure Frantei mostenirea sa literara, facand indirect aluzie la proiectul Google de digitizare a lucrarilor aflate in afara copyright-ului. Guvernul francez spera ca orice proiect nou de digitizare va avea mai mult succes decat Quaero, proiect fraco-german initial in 2005 si va fi sustinut de guvern atat prin finantare cat si prin legi care sa permita downloadarea legala de e-books. Trebuie mentionat ca Franta are o legislatie foarte severa in ceea ce priveste furtul de pe internet, care permite chiar si sistarea serviciilor de net "hotilor" care nu se sperie de primul avertisment primit.
Pentru mine si probabil si pentru cei care folosesc Google books sau orice alta biblioteca virtuala nu prea conteaza cine scaneaza cartile atata timp cat am acces la ele (asa cum nu conteaza in ce format citesc ceva atata timp cat gasesc informatia de care am nevoie), dar initiativa dl Sarkozy si simplu fapt ca este interesat de aceasta situatie si vine cu solutii este demn de laudat.
Modele se pare ca avem...mai ramane de vazut daca o sa le si urmam...candva.
Sigur,dupa ce se vor fii saturat de ciolan,asa, inainte de siesta, poate isi vor aminti ca unii doresc sa-si petreaca timpul liber in compania unui mare clasic si atunci poate le va trece pe la urechi zvon de mare galceava pe tema copyrightului..."Dar ce-o mai fii si asta" se va intreba vre-un Jiji, un Iliescu(sa-l scuzam,dumnealui a invatat doar rusa si franceza, erau alte timpuri) sau, Fereasca Domnul!, EBA(in acest caz ma tem ca ar face scurt circuit inainte de a gasi un dictionar macar)...Cum ar zice romanul nostru: "In alta viata"!
RăspundețiȘtergeresa fim optimisti..cum se zicea intr-un alt comentariu si sa speram ca totusi vom avea parte si noi in aceasta viata de toate minunatiile de care se bucura altii mai fericiti ca noi.
RăspundețiȘtergere