Merge la Manastirea Curtea de Arges.
Imi doream de mai mult timp sa ajung si in partea aceasta de tara, mai ales ca e relativ aproape de Bucuresti, daca luam in calcul autostrada. Odata ajunsa, am avut placerea sa observ o multime de turisti tineri, entuziasti de splendoarea edificiului. Piatra peretilor exteriori pare brodata, iar inauntru iti trebuie cateva minute sa-ti revii dupa frumusetea ei. Desi nu este foarte mare, arhitectura si ornamentele sunt coplesitoare. Totul pare nou, desi a fost construita pe la 1500. Inauntru, desi era mult mai frig ca afara, ne astepta un preot cu caciula pe cap si imbracat bine, care ne-a miruit. Mi s-a parut foarte frumos gestul sau si binevenit. Ceea ce m-a impresionat nespus de mult insa, a fost o evanghelie pictata de regina Elisabeta, a caror pagini erau impodobite cu motive florale nespus de fumoase. Imi pare rau ca nu am facut poze cu aceasta, dar cu siguranta o gasiti pe Internet, eu am gasit aici cateva. Alte detalii gasiti pe net, dar cel mai bine ar fi, daca aveti o zi libera sa mergeti la fata locului sa-i descoperiti frumusetea si sa va gasiti linistea interioara. P.S.: Barajul Vidraru este la cativa km departare, asa ca puteti impusca doi iepuri deodata.
Incercam sa oferim o noua perspectiva asupra conceptului de biblioteconomie in tara noastra si totodata sa oferim informatii in acest domeniu, dezbatand si viata studentului de la biblioteconomie dupa ce a terminat facultatea.
marți, 28 februarie 2012
Casa de pe plaja
Editura: Polirom
Anul de aparitie: 2010
Numar de pagini: 396
Autor: Jane Green
Colectia: Cartea Chic
Dupa o sesiune zbuciumata, dar incheiata cu succes si o perioada in care toata lumea a vrut sa-mi vada burtica, ce creste in fiecare zi, simteam nevoia sa ma relaxez citind ceva usor si departe de Kant :), asa ca n-am stat pe ganduri cand am vazut in Carrefour cartea "Casa de pe plaja", mai ales ca numele imi crea binedispozitie vazand afara numai troiene de zapada. Frumusetea la astfel de carti este ca le citesti repede - in cateva ore si gasesti multe lucruri actuale - pana si jucariile Webkinz, cunoscute de la verisoara mea de 10 ani :). Cartea prezinta o perioada din viata mai multor personaje, ce par a nu avea legatura intre ele, si care, cu toate probleme lor ajung cumva sub acoperisul aceleiasi case de pe plaja lui Nantucket, o insula din U.S., prezentata intr-un stil forte romantic (chiar am cautat apoi pe net sa vad daca chiar asa este). Este amuzant cum din cand in cand, autoarea face ce face si pomeneste iar de rafturile de carti si de ideea care a prins si la noi - ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul comploteaza alaturi de tine pentru a-ti indeplini ceea ce ti-ai propus. Cu siguranta cartea se adreseaza femeilor si evidentiaza sensibilitatea lor, vulnerabilitatea, dar si puterea de a trece mai departe cu capul sus si promoveaza valori precum fidelitatea si sinceritatea, autoarea avand rol moralizator si "pedepsindu-i" pe cei care cred ca fara cele doua, viitorul poate fi senin. Lectura frumoasa!
Anul de aparitie: 2010
Numar de pagini: 396
Autor: Jane Green
Colectia: Cartea Chic
Dupa o sesiune zbuciumata, dar incheiata cu succes si o perioada in care toata lumea a vrut sa-mi vada burtica, ce creste in fiecare zi, simteam nevoia sa ma relaxez citind ceva usor si departe de Kant :), asa ca n-am stat pe ganduri cand am vazut in Carrefour cartea "Casa de pe plaja", mai ales ca numele imi crea binedispozitie vazand afara numai troiene de zapada. Frumusetea la astfel de carti este ca le citesti repede - in cateva ore si gasesti multe lucruri actuale - pana si jucariile Webkinz, cunoscute de la verisoara mea de 10 ani :). Cartea prezinta o perioada din viata mai multor personaje, ce par a nu avea legatura intre ele, si care, cu toate probleme lor ajung cumva sub acoperisul aceleiasi case de pe plaja lui Nantucket, o insula din U.S., prezentata intr-un stil forte romantic (chiar am cautat apoi pe net sa vad daca chiar asa este). Este amuzant cum din cand in cand, autoarea face ce face si pomeneste iar de rafturile de carti si de ideea care a prins si la noi - ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul comploteaza alaturi de tine pentru a-ti indeplini ceea ce ti-ai propus. Cu siguranta cartea se adreseaza femeilor si evidentiaza sensibilitatea lor, vulnerabilitatea, dar si puterea de a trece mai departe cu capul sus si promoveaza valori precum fidelitatea si sinceritatea, autoarea avand rol moralizator si "pedepsindu-i" pe cei care cred ca fara cele doua, viitorul poate fi senin. Lectura frumoasa!
joi, 16 februarie 2012
A doua oara e mai bine
Eu una ma numar printre acele persoane carora le place sa incerce lucruri noi, sa viziteze locuri, sa citeasca carti, sa vada filme, sa incerce retete, sa practice sporturi...toate noi, asa ca am fost foarte surprinsa cand am citit acest articol de unde reiese ca aceeasi experienta traita a doua oara are o alta dimensiune, mai placuta.Asa ca oameni buni, cati dintre voi citesc aceeasi carte de doua ori? Eu una recunosc ca n-am incercat, mi se pare aiurea cand stiu ca sunt atatea pe care eu nu o sa apuc nici macar sa le rasfoiesc!
Sursa |
luni, 13 februarie 2012
Unde merge studentul de la biblioteconomie
Merge la jazz la Teatrul Act.
Imi doream de foarte mut timp sa mergem la jazz si ocazia potrivit s-a ivit atunci cand Emma Zeicescu a pus la bataie doua invitatii pe Facebook, la jazz "years after Petrucciani". Am participat si le-am castigat, asa ca ne-am strans mai multi si desi afara ningea cu fulgi mari si niciun numar de la taxi nu raspundea, am ajuns la ora stabilita la Teatrul Act, emotionati la prima noastra intalnire live cu acest gen. Mai ascultam pe acasa din cand in cand pe posturile de radio din afara, dar nu credeam ca live va fi asa de intens, asa de bine! Am savurat fiecare clipa si impreuna cu sotul meu ne gandeam ce frumos ar fi sa mergem la o nunta care sa cheme o formatie de jazz...Ritmul acestui gen te poate duce cu gandul la multe lucruri...caviar, lux, sampanie, cocktail...o seara de vara..pasiune.. Cel ce a prezentat evenimentul si-a dat seama ca in sala eram destul de multi amatori si neinitiati "intr-ale jazz-ului" asa ca pe toata durata "pledoariei" a incercat sa pronunte cat mai des numele de Petrucciani -doar doar ne-o ramane si noua in cap. Bineinteles, acasa uitasem deja, noroc ca aveam biletele si ca exista Internetul :) . Oricum ce am inteles eu de la Petrucciani este ca trecea foarte usor de la un gen la altul, ca ii placea foarte mult muzica clasica - la un moment dat as fi putut jura ca ascultam pasaje intregi din Beethoven si ca a vrut sa suprinda prin muzica lui. La un moment dat, pianistul a spus ca nu a stiut cum sa imparta o melodie la 3 oameni, asa ca o sa o cante singur - a fost superb, inca de la primele acorduri! Instrumentistii merita toate aplauzele, trebuie sa spun ca au un mod original de a simti muzica: Cristian Soleanu (saxofoane), George Natsis (pian), Adrian Mircea Flautistu (contrabas si chitara bas), Vlad Popescu (baterie).
Imi doream de foarte mut timp sa mergem la jazz si ocazia potrivit s-a ivit atunci cand Emma Zeicescu a pus la bataie doua invitatii pe Facebook, la jazz "years after Petrucciani". Am participat si le-am castigat, asa ca ne-am strans mai multi si desi afara ningea cu fulgi mari si niciun numar de la taxi nu raspundea, am ajuns la ora stabilita la Teatrul Act, emotionati la prima noastra intalnire live cu acest gen. Mai ascultam pe acasa din cand in cand pe posturile de radio din afara, dar nu credeam ca live va fi asa de intens, asa de bine! Am savurat fiecare clipa si impreuna cu sotul meu ne gandeam ce frumos ar fi sa mergem la o nunta care sa cheme o formatie de jazz...Ritmul acestui gen te poate duce cu gandul la multe lucruri...caviar, lux, sampanie, cocktail...o seara de vara..pasiune.. Cel ce a prezentat evenimentul si-a dat seama ca in sala eram destul de multi amatori si neinitiati "intr-ale jazz-ului" asa ca pe toata durata "pledoariei" a incercat sa pronunte cat mai des numele de Petrucciani -doar doar ne-o ramane si noua in cap. Bineinteles, acasa uitasem deja, noroc ca aveam biletele si ca exista Internetul :) . Oricum ce am inteles eu de la Petrucciani este ca trecea foarte usor de la un gen la altul, ca ii placea foarte mult muzica clasica - la un moment dat as fi putut jura ca ascultam pasaje intregi din Beethoven si ca a vrut sa suprinda prin muzica lui. La un moment dat, pianistul a spus ca nu a stiut cum sa imparta o melodie la 3 oameni, asa ca o sa o cante singur - a fost superb, inca de la primele acorduri! Instrumentistii merita toate aplauzele, trebuie sa spun ca au un mod original de a simti muzica: Cristian Soleanu (saxofoane), George Natsis (pian), Adrian Mircea Flautistu (contrabas si chitara bas), Vlad Popescu (baterie).
vineri, 3 februarie 2012
Carti sculptate
Navigand pe net am dat peste aceste imagini cu carti sculptate, foarte interesante...Nici nu-mi pot inchipui cata munca trebuie sa depui ca sa obtii rezultatul acesta.
miercuri, 1 februarie 2012
Profitul Amazon si costurile opertionale
Ca tot sunt in plina sesiune si numai despre astfel de lucruri citesc in cartea de marketing international, am dat peste acest articol de la Business 24, in care aflam ca nu intotdeauna cresterea vanzarilor inseamna profit mai mare pentru ca in calea lor, stau costuile operationale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)