Pret orientativ: 32 ron
Editura: Humanitas
An aparitie: 2011
Nr. pagini: 304
Colectia: Memorii. Jurnale
Aceasta este prima carte pe care o citesc, ca si continuare la o alta, dar fara s-o fi citit pe prima. Interesant, nu? Am primit-o, nu mi-am cumparat-o, deci nu am avut ce face. Cu riscul de a-mi sari in cap multa multa lume, sunt sincera si va zic ca se zbarlise pielea pe mine dinainte s-o deschid macar. Auzisem de Elizabeth Gilbert ca a scris un bestseller - "Mananca, roaga-te, iubeste" si din cate observasem ...parea o carte pentru deprimate. Stiu ca nu este frumos ce zic, dar intelegeti-ma ca am doar 23 de ani si divortul, esecurile si maturitatea nu m-au ajuns inca...nici pe departe...imi fierbe sangele in vene, asa ca atunci cand am citit continuarea, cu titlul de mai sus, am facut-o rapid ca sa scap mai repede de chin. M-am plictisit cumplit citind-o...actiunea este splendida, dar lipseste cu desavarsire...Autoarea are un stil foarte simplu de scris, nu este o carte grea, ci una de vacanta; eu am citit-o in doua zile, cu tot cu serviciu si alte treburi. Poate este vina mea ca in ultima perioada am citit mai mult carti din zona business si putine lucruri mi se mai par interesante... Ideea e ca autoarea descrie relatia ei cu prietenul, calatoriile intreprinse cu acesta si informatii despre casatorie, de la aspecte istorice, pana la cele sociologice. Oricat de interesante ar parea cele despre casatorie, as fi preferat un documentar pe Discovery...Ma rog...sunt eu prea nerabdatoare poate si cam tanara, dar m-am uitat la trailer-ul primului film si sincer...cum poti sa nu iubesti un film in care joaca Julia Roberts? Nu mai spun de aparitia lui Javier Bardem, un actor foarte sexy si sigur pe el, dar care nu se compara deloc cu realitatea..mai exact cu "bunicutul" lui Elizabeth, pe care il gasiti pe net, daca sunteti curiosi. Impresia despre Elizabeth e una seaca...parca o vad ca pe o babuta, careia ii plac calatoriile, dar care nu traieste cu adevarat aventura...ii e frica sa greseasca si asta e rau...suntem oameni, deci gresim..cum altfel am putea invata? Si daca ii e frica sa greseasca, inseamna ca ii e frica sa traiasca, de aceea cand trebuie sa ia o decizie - aceea a casatoriei, dupa divortul suportat, se documenteaza extrem de mult asupra aceasteia. Nu stiu cum e sa treci printr-un divort (nici nu-mi doresc), dar poate sa schimbe un om in asa hal incat sa aiba dubii la tot pasul si sa se documenteze la nesfarsit? Pai daca ar fi sa traim asa, nu am mai face nicio afacere niciodata..ce sa mai vorbesc de copii? Pana la urma casatoria inseamna nu numai toleranta, dar si sacrificiu si altruism..ma rog..stiti voi...Hei, dar cartea are si parti bune, unele sfaturi bune, reale, dar pe care trebuie sa le selectati si comparatii neasteptate, de genul: "Casnicia are o energie de bonsai: e un copac intr-un ghiveci, cu radacinile taiate si ramurile scurtate. Nu uitati ca bonsaii pot trai secole intregi si ca frumusetea lor nepamanteana este rezultatul direct al acestui tip de constrangeri, dar nimeni n-o sa confunde vreodata un bonsai cu un arbore liber sa creasca dupa plac." O recomand cu caldura femeilor de peste 30-40, care eventual au suferit un esec in dragoste...in niciun caz barbatilor..nici macar ca gluma :)). Va pot spune cu mana pe inima ca imi place cum este tradusa, in cazul acesta, de Alexandra Baciu.
Si ca sa nu par de neinduplecat, un citat din carte care mi-a placut mie si de care trebuie sa tinem cont intr-o relatie:
"Din respect, trebuie sa invatam cum sa ne eliberam si sa ne ingradim reciproc cu cea mai mare grija, dar nu trebuie sa ne prefacem vreodata - nici macar o clipa - ca nu suntem ingraditi."
Acestea fiind spuse, va las sa aruncati cu pietre-n mine :)
